Garmin Forerunner 70, recenzie: Ceasul de care chiar aveam

Devenisem cam prea sedentar pentru gustul meu, așa că m-am hotărât să fac mai multă mișcare și să-mi cumpăr încă o jucărie nouă, în speranța că mă va ajuta să-mi îmbunătățesc condiția fizică și să reintru în formă.

Nu sunt cine știe ce alergător. Mai ies la plimbare din când în când, iar când am cumpărat ceasul tocmai începusem să merg la sală de câteva ori pe săptămână și să particip ocazional la clase de fitness, cum ar fi yoga. Așa că, deși numele Forerunner trădează destul de clar publicul căruia i se adresează Garmin, eu îmi doream un ceas de fitness bun la toate, nu unul care pornește de la ideea că mă antrenez pentru un maraton.

Trebuie totuși să recunosc că unul dintre motivele principale pentru care voiam un Garmin nou era… să pot avea un cadran inspirat din Kingdom Come: Deliverance. Ideea unui cadran solar în stil medieval, purtat la încheietură, mi se părea foarte atrăgătoare.

Înainte să mă hotărăsc la Forerunner 70, am petrecut destul de mult timp cercetând gama recentă Garmin, încercând să găsesc cel mai ieftin model care să facă tot ce îmi trebuia cu adevărat. Nu căutam cea mai impresionantă fișă tehnică sau toate funcțiile posibile, pe care poate le-aș fi încercat o dată și apoi le-aș fi uitat. Voiam doar ceasul potrivit. Am plătit £186 pe al meu (aproximativ US$245 sau €220, în funcție de cursul valutar sau de orice eveniment politic se mai întâmplă prin lume), iar prețul contează foarte mult în cât de mulțumit sunt de el, mai ales că unele smartwatch-uri costă de cinci ori mai mult, dacă nu și mai bine.

Îl înlocuiește pe vechiul meu Garmin Forerunner 35, care, ca să fiu corect, încă funcționează foarte bine! Numai că era un dispozitiv mult mai simplu, fără ecran color și cu atât de puțini pixeli încât aproape că îi puteai număra pe degetele de la ambele mâini. Forerunner 35 nu avea nimic în neregulă pentru alergare, dar pentru celelalte tipuri de exerciții pe care voiam să le fac nu prea era bun, fiindcă îi lipseau atât de multe funcții. De exemplu, singurul profil cât de cât relevant pentru ceva precum antrenamentul de forță era „Cardio”, ceea ce însemna că aproape orice exercițiu trebuia înregistrat sub aceeași etichetă generică. Nu era prea util și probabil nici foarte precis, deoarece ceasul nu știa cu adevărat ce făceam. Diferența dintre informațiile pe care mi le oferă noul ceas despre exerciții, somn și recuperare și cele oferite de vechiul model este enormă.

Așadar, chiar dacă Forerunner 70 este un model relativ modest în gama Garmin, m-a surprins cu adevărat prin câte funcții utile include și cât de mare este îmbunătățirea față de vechiul meu Forerunner.

Un ceas adevărat, nu un gadget ridicol

Ar trebui probabil să explic câte ceva despre gusturile mele în materie de ceasuri, fiindcă și asta contribuie la farmecul acestui model pentru mine. Sunt genul de persoană căreia îi place un Casio sau un Seiko clasic, ori ceva la fel de discret și sobru. Nu vreau neapărat un gadget imens legat de încheietură, iar unele smartwatch-uri, mai ales cele cu cadrane uriașe și curele groase, multicolore, mi se par de-a dreptul ridicole. Dar dacă aspirația ta personală este să arăți ca Inspector Gadget, n-ai decât.

Forerunner 70 evită problema asta. Are un aspect destul de discret și, după gustul meu, este suficient de elegant. De aceea am ales varianta neagră. Trebuie să menționez că are pe lateral un buton Start/Stop galben-aprins, care îmi imaginez că i-ar putea deranja pe cei foarte preocupați de asortarea culorilor, dar pe mine nu mă supără. Arată ca un ceas adevărat, iar acesta este unul dintre lucrurile care îmi plac: în ciuda tuturor funcțiilor, până la urmă rămâne un ceas.

Din fericire, se și simte ca un ceas adevărat. Nu sunt în mod natural genul care să poarte ceas permanent, însă acesta este suficient de ușor, aproximativ 40 de grame conform Garmin, iar cureaua de silicon inclusă este atât de confortabilă încât îl port practic non-stop. De obicei îl dau jos când fac duș, dar în rest aproape că nu-l simt, nici măcar noaptea. Pot astfel să primesc informații despre somn și recuperare fără să am senzația că încerc să dorm cu un bolovan incomod legat de mână.

Iar dacă vrei să-ți asortezi ceasul la haine, schimbarea cadranului este și ea foarte simplă. Cu ecranul stins, ceasul pare și mai discret și mai elegant. Are și funcția Always On Display pentru cine și-o dorește, dar mie mi se pare mai mult decât suficient faptul că ecranul se aprinde când mișc încheietura sau îl ating.

Calitatea ecranului și problema foliilor de protecție

Una dintre cele mai evidente îmbunătățiri față de vechiul Forerunner 35 este ecranul. Forerunner 70 are un ecran AMOLED color de 1,2 inchi, cu rezoluție de 390 × 390 pixeli, și arată excelent. Culorile sunt vii, totul se vede clar și n-am avut probleme să-l citesc afară. Lumina soarelui se poate reflecta într-o oarecare măsură în suprafața lui, dar nu suficient cât să nu mai văd ce afișează.

Sigur, poți găsi oricând un ceas cu un ecran mai sofisticat sau cu mai mulți pixeli, dar chiar am nevoie de asta pe un ceas de fitness? Eu unul nu cred. Ecranul acesta este deja mai mult decât suficient de bun ca să-mi arate ora și toate informațiile de care am nevoie. Nu văd rostul de a urmări o valoare PPI impresionantă doar de dragul specificațiilor, fără un beneficiu real, în timp ce distrugi orice șansă la o autonomie decentă (da, la tine mă uit, Apple!). Am încredere că Garmin a ales o rezoluție potrivită, cântărind avantajele și dezavantajele de a tot adăuga mai mult din orice.

Ecranul este protejat de sticlă întărită chimic și, din experiența mea, pare de bună calitate și foarte rezistentă la zgârieturi. Unele modele Garmin mai scumpe folosesc sticlă de safir, dar personal nu cred că aș observa diferența. În afară de cea de pe eticheta cu prețul, evident.

Asta nu mă împiedică totuși să recomand o folie de protecție. Ca la orice dispozitiv inteligent, fie el telefon sau tabletă, mai bine previi decât să regreți. O folie zgâriată o poți înlocui oricând. Ecranul? Mai greu.

Am încercat inițial câteva protecții rigide din sticlă, iar niciuna nu se așeza corect pe ecran. Apăreau bule, iar marginile începeau să se desprindă. Nu știu sigur dacă de vină este forma ecranului sau conturul marginilor, dar știu că protecțiile rigide încercate de mine pur și simplu nu se potriveau. Foliile moi din TPU, în schimb, funcționează foarte bine. Se așază corect, iar ecranul rămâne la fel de viu colorat și clar prin ele. Prin urmare, dacă îți cumperi un Garmin nou, fie acesta, fie alt model, eu aș alege o folie TPU moale, de calitate (sunt convins că există și variante care fac ecranul îngrozitor de mat și încețoșat, deci alege cu grijă).

Butoane, ecran tactil și navigarea prin meniuri

Felul în care controlezi ceasul este un alt lucru pe care Garmin l-a făcut bine, după părerea mea. Are cinci butoane fizice pe lângă ecranul tactil, cu funcții clare precum Start, Stop, Back, Menu, Up și Down, în funcție de locul în care te afli în interfață. Mai limpede de atât e greu să fie, iar eu mă bucur că nu depind exclusiv de glisarea pe ecran sau de tot felul de gesturi făcute cu încheietura.

Acestea fiind spuse, faptul că butoanele sunt simple nu înseamnă că am înțeles instantaneu fiecare succesiune de comenzi. Mi-a luat puțin timp să mă obișnuiesc cu pornirea unei activități, oprirea ei și apoi încheierea și salvarea ei propriu-zisă. Sunt mai mulți pași și mai multe apăsări de butoane, iar la început trebuia să mă gândesc ce urmează. După ce am repetat procedeul de câteva ori și am învățat ordinea corectă, a devenit intuitiv, nu o problemă.

Activități: Alergarea este doar una dintre ele

Se numește Forerunner, evident, deci presupun că accentul pe alergare nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Dar nu cred că cineva ar trebui să-l excludă doar fiindcă nu aleargă în principal. Garmin promovează peste 80 de aplicații sportive integrate pentru ceasul acesta, un număr sincer ridicol de activități pentru ceva prins la încheietură. Pentru mine, numele Forerunner ține la fel de mult de promovarea ceasului către alergători cât ține de descrierea lucrurilor pentru care este util în realitate. În practică, este un ceas de fitness complet, potrivit pentru foarte multe activități. Presupun că Garmin trebuie totuși să țintească grupuri diferite de sportivi cu fiecare familie de produse.

Ca să-ți faci o idee despre câte activități vorbim, iată lista profilurilor menționate în manualul Garmin, grupate pe categorii. Poți să le parcurgi dacă ești curios sau doar să arunci o privire și să citești mai departe. Cred că vei înțelege ideea în ambele cazuri!

• Alergare: Alergare, alergare pe bandă, alergare pe pistă interioară, alergare pe pistă exterioară, alergare pe trasee, ultramaraton, curse cu obstacole și alergare virtuală.
• Ciclism: Ciclism, ciclism pe șosea, mountain bike, ciclism pe pietriș, navetă cu bicicleta, cicloturism, ciclism în interior, ciclism cu bicicletă electrică, mountain bike electric și ciclocros.
• Înot: Înot în piscină.
• Sală și fitness: Antrenament de forță, cardio, eliptică/crosstrainer, HIIT, aparat de urcat scări, sărit coarda, canotaj în interior, box, arte marțiale mixte, mobilitate, Pilates, mers în interior, schi fond în interior și yoga.
• Activități în aer liber: Mers pe jos, drumeții, rucking (mers cu greutate suplimentară), alpinism, echitație, disc golf, tir cu arcul și patinaj pe role.
• Sporturi de iarnă: Schi alpin, snowboard, schi fond în stil clasic, schi fond în stil skating, patinaj pe gheață, mers cu rachete de zăpadă și snowmobil.
• Sporturi nautice: Canotaj în aer liber, caiac, stand-up paddleboarding și snorkeling.
• Sporturi de echipă: Fotbal, fotbal american, baschet, baseball, softball, cricket, rugby, lacrosse, volei, hochei pe iarbă, hochei pe gheață și ultimate frisbee.
• Sporturi cu racheta: Tenis, tenis de masă, badminton, squash, pickleball, padel, tenis pe platformă și racquetball.
• Sporturi cu motor: Motociclism, motocros, ATV/quad și overlanding.
• Altele: Exerciții de respirație.

Destul de multe, nu-i așa? Și cu siguranță nu simt nevoia să le folosesc pe toate. Pentru mine, cele mai evidente activități sunt mersul pe jos, alergarea, canotajul la aparat, eliptica sau crosstrainerul și yoga. Tocmai aici e o parte din farmec: există suficient de multe opțiuni pentru tot felul de oameni, fără ca vreunul dintre noi să fie obligat să utilizeze fiecare funcție.

Unele activități permit și împărțirea unei sesiuni în ture, repetări, intervale sau părți separate. Să luăm yoga, de exemplu: ai putea înregistra sau cronometra fiecare postură, dar eu las întreaga clasă ca o singură activitate, de la început până la sfârșit. Sunt acolo ca să fac yoga, nu ca să-mi pierd lecția butonând ceasul și alegând postura pe care o execut. E bine că detaliile suplimentare există pentru cine le dorește; eu pur și simplu nu am nevoie de ele.

O surpriză cu adevărat plăcută a fost modul dedicat mersului pe motocicletă. Nici nu știam că ceasul are profil pentru motocicletă când l-am cumpărat, și totuși poate înregistra o tură și poate afișa traseul, viteza medie și o mulțime de alte valori, cam ca la alergare sau ciclism. Estimează până și caloriile arse. Cât de serios ar trebui luată o estimare a caloriilor consumate stând pe motocicletă este altă discuție, dar mie mi se pare surprinzător de amuzant.

Un mic bonus la care nu mă așteptam deloc de la un ceas pentru alergare și încă un motiv să ies la o tură! „Am ars mai multe calorii într-o oră de mers pe motocicletă decât în 20 de minute de transpirație la sală? Ha! Ia de-aici, sală!” Iar după cum se vede în videoclipul de mai jos, pornirea unei activități din meniul de acces rapid pe care l-ai configurat este foarte simplă și rapidă.

Și dacă, prin absurd, niciuna dintre activități nu se potrivește cu ce vrei să faci, Garmin îți permite chiar să-ți creezi una proprie. Poți porni de la o activitate existentă sau poți crea una nouă, îi poți da un nume personalizat și poți configura ecranele de date și alte setări acceptate. Așa că, teoretic, ai putea crea o activitate numită „Spălat vasele fiindcă partenerul meu e leneș”, ori o versiune mai scurtă dacă Garmin nu permite toată reclamația. Pornești activitatea când te apuci să speli vasele, o oprești când ai terminat și vei avea o evidență a timpului petrecut, împreună cu orice alte date pe care ai configurat-o să le urmărească. Cu timpul, poți chiar să-ți verifici istoricul și să calculezi exact câte ore din viață ți-ai irosit spălând vasele fiindcă partenerul tău este leneș. Dacă ar fi sau nu o idee înțeleaptă să-i prezinți partenerului aceste dovezi este cu totul altă discuție.

GPS: Mai mult decât suficient pentru mine

Ceasul are GPS integrat și acceptă mai multe sisteme de sateliți, deși nu este unul dintre modelele Garmin mai scumpe, cu GPS multibandă. Sistemele acelea de poziționare mai avansate pot fi utile, mai ales când recepția este dificilă. Forerunner 70 nu are nici busola electronică separată întâlnită pe unele ceasuri din gama superioară, dar poate totuși oferi indicații pentru trasee și rute. Direcția de deplasare este calculată din schimbările de poziție, nu pentru că ceasul ar ști în mod independent încotro ești orientat.

Pentru mine însă, distincția importantă este cea dintre o diferență pe hârtie și o problemă reală. Nu am avut niciodată probleme semnificative cu GPS-ul ceasului meu. Uneori pare să aibă nevoie de puțină mișcare imediat ce ies pe ușă, cam primii cinci sau zece metri, înainte să confirme că poziția GPS este pregătită. Aceasta este doar impresia mea din utilizare, nu o măsurare precisă a timpului de conectare la sateliți.

În rest, pur și simplu a funcționat. Nu-mi amintesc ca GPS-ul să fi pierdut brusc semnalul și n-am întâmpinat nimic care să mă facă să regret că nu am cumpărat o versiune mai sofisticată. Pentru plimbări, alergări ocazionale, mers cu motocicleta și activitățile în aer liber pe care le fac eu, este mai mult decât suficient. Înțeleg de ce cineva cu alte cerințe de navigație sau de activități în natură ar aprecia un model superior, dar eu nu am nevoie de el.

Monitorizarea pulsului: O comparație surprinzător de apropiată

Am comparat în repetate rânduri valorile pulsului cu cele afișate de senzorii din mânerele aparatelor cardio de la sala mea, precum și cu tensiometrul meu OMRON. Probabil am făcut aceste comparații de câteva zeci de ori, mai ales pe aparate precum eliptica, iar valorile sunt remarcabil de apropiate. Uneori sunt identice; de cele mai multe ori diferența este de aproximativ o singură bătaie pe minut, în plus sau în minus.

Exact acest tip de performanță contează pentru mine. Nu simt nevoia să vânez tehnologii cu tot mai mulți senzori doar fiindcă un producător le poate înghesui într-un ceas. Important este dacă informațiile sunt utile. Dacă primesc valori care par de încredere pentru activitățile pe care chiar le fac, nu mă interesează în mod special competiția pentru cel mai mare număr de măsurători pe secundă sau pentru cel mai sofisticat hardware, doar ca bateria să moară în 24 de ore din cauza tuturor acelor funcții exagerate. Din nou, la tine mă uit, Apple.

Body Battery, somnul și valoarea odihnei

Când am cumpărat ceasul, eram puțin sceptic în privința utilității tuturor acelor statistici suplimentare despre sănătate și recuperare. Sunt atât de multe cifre încât e ușor să-ți imaginezi că vor deveni doar o colecție complicată de numere. Și totuși, am ajuns să le folosesc aproape pe toate, iar unele reflectă surprinzător de bine felul în care mă simt de fapt.

Body Battery este probabil exemplul meu preferat. Funcția îți estimează nivelul de energie folosind informații precum activitatea, stresul și odihna, iar eu am observat că reflectă destul de bine diferența dintre o zi obositoare și una cu adevărat relaxantă. Dacă dorm prost, poate după o seară în care am băut câteva pahare, nu se reîncarcă prea mult peste noapte. În schimb, după un somn lung și odihnitor, tinde să se refacă mult mai bine.

Totuși, ceea ce mi-a atras cu adevărat atenția a fost ceva mult mai mărunt. Într-o zi am avut o conversație telefonică foarte plăcută și relaxantă cu sora mea, iar după aceea, fără să pornesc vreo activitate sau să-i spun ceasului ce făcusem, am primit o notificare că avusesem o perioadă de relaxare și că Body Battery crescuse cu două puncte.

Evident, ceasul nu avea habar că vorbeam cu sora mea sau despre ce discutam. Dar mi s-a părut remarcabil că părea să fi detectat cât de relaxantă fusese conversația. Tocmai observațiile acestea din viața de zi cu zi fac datele să pară utile și credibile, nu doar niște ornamente.

Același principiu se aplică și alertelor de stres. Ceasul îți poate spune când nivelul de stres pare ridicat sau când ai avut o perioadă de recuperare, deși eu încă nu m-am hotărât câte dintre aceste alerte vreau să las active, fiindcă nu-mi place să fiu întrerupt tot timpul. Totuși, dacă cifrele reflectă rezonabil ce se întâmplă, sfatul are un rost cât se poate de bun. Dacă ceasul îți spune că ai nevoie de o afurisită de pauză, poate ar trebui să iei o pauză.

Învață și care sunt „valorile tale obișnuite” și te poate avertiza dacă unele dintre măsurători ies din acel interval. Asta ar putea fi o metodă bună de a-ți da seama că ai exagerat serios cu ceva sau că e posibil să fie ceva în neregulă fizic și poate ar trebui să mergi la medic mai degrabă mai devreme decât mai târziu.

Desigur, nu aș trata fiecare cifră Body Battery ca pe o valoare exactă și nici nu aș presupune că acestea sunt măsurători medicale. Pentru mine, utilitatea constă în faptul că valorile reflectă adesea experiențe reale, inclusiv lucruri pe care poate nici nu le observasem conștient în momentul respectiv.

Pregătirea pentru antrenament și raportul de dimineață

Training Readiness, sau nivelul de pregătire pentru antrenament, este o altă funcție față de care am fost inițial sceptic, dar pe care am ajuns să o consider surprinzător de utilă. Analizând datele despre antrenament și recuperare, îți oferă o idee dacă ești pregătit să faci mai mult, dacă ar fi mai potrivită o sesiune ușoară sau dacă mai bine te-ai odihni.

Prefer asta cu mult în locul unui ceas care tot insistă să te miști, să te miști, să te miști, să te miști. Un partener de antrenament cu cap n-ar trebui să te împingă spre încă un antrenament când poate ți-ar prinde mai bine să te recuperezi, nu? Uneori, alegerea corectă este să te odihnești.

Rapoartele de dimineață și de seară sunt utile cam din același motiv. Raportul de dimineață, de exemplu, poate reuni informații despre somn, recuperare, vreme sau temperatură și sugestii despre ce fel de activitate ar avea sens în ziua respectivă. Nu trebuie să deschid mai multe ecrane și să-mi dau singur seama de toate înainte să mă trezesc bine. Mă așteaptă deja un rezumat practic.

Din când în când, mesajele motivaționale devin însă puțin ridicole. Uneori raportul se încheie cu ceva de genul „Poți să faci asta!” sau „Ia-o pas cu pas”. Ești un ceas de fitness, nu un vorbitor motivațional. Sunt sigur că unii apreciază mesajele astea și nici vorbă să scad nota ceasului din cauza lor, dar pe mine mă fac să-mi dau puțin ochii peste cap.

Garmin Connect: Toate datele, fără să trebuiască să le analizezi singur

Folosesc Garmin Connect de peste zece ani, așa că un ceas nou nu a însemnat să o iau de la zero. Aveam deja în cont un istoric îndelungat de activități și alte informații, iar configurarea lui Forerunner 70 a fost simplă. L-am adăugat pur și simplu la același cont, păstrând tot istoricul. Pot chiar să continui să folosesc un Garmin mai vechi, dacă vreau. Îmi place continuitatea asta: schimbarea dispozitivului nu înseamnă să lași în urmă ani întregi de date.

Aplicația Connect în sine conține, sincer, o cantitate uriașă de informații. O folosesc ca să revăd sesiunile de antrenament și tendințele în timp, dar și ca să înregistrez sau să urmăresc lucruri precum greutatea mea. Dacă vreau să văd cum s-a modificat o anumită valoare într-o săptămână sau într-o lună, inclusiv ceva precum variabilitatea medie a ritmului cardiac, pot face și asta.

Frumusețea este însă că nu trebuie neapărat să interpretezi singur toate datele acelea. Garmin preia informații despre somn, activitate, Body Battery și Training Readiness și le adună în rezumate și sugestii. Nu trebuie să stai în fiecare seară comparând și analizând grafice din ultimele luni doar ca să hotărăști dacă te antrenezi mai intens sau o lași mai moale. Toate detaliile sunt acolo dacă te interesează, dar ceasul și aplicația fac deja mare parte din organizarea utilă în locul tău.

Astfel, totul rămâne accesibil chiar dacă nu ai mai avut niciodată un smartwatch sau nu ai absolut nicio intenție să devii expert în statistici despre exerciții. Este un ceas practic, nu un proiect de cercetare.

Și faptul că ai atâtea funcții nu înseamnă că trebuie să le folosești pe toate. Să luăm, de exemplu, înregistrarea consumului de apă. N-o să mă apuc să notez de fiecare dată când beau un nenorocit de pahar cu apă. Fără supărare pentru cei care o fac, și-mi pot imagina că există persoane cărora chiar le este util. Eu doar nu mă număr printre ele, iar partea bună este că pot ignora complet funcția.

Garmin Connect are și provocări, praguri de progres și insigne. După ce am terminat zece sesiuni de canotaj la aparat, de exemplu, am primit o insignă care mă anunța că sunt un practicant consecvent al canotajului. O medalie de onoare, aparent. Poate ar trebui s-o printez și s-o atârn pe perete.

Lăsând gluma la o parte, nu cred că insignele acestea sunt inutile. Dacă repeți același exercițiu și, când atingi un prag, apare brusc o mică felicitare, înțeleg cum poate fi satisfăcător. Genul acesta de gamificare chiar poate motiva oamenii. Doar să nu te entuziasmezi prea tare fiindcă ai primit o insignă după zece sesiuni de canotaj. Ia-o drept ceea ce este.

Notificări: Le-am dezactivat pe majoritatea

Ceasului sigur nu-i lipsesc notificările. În funcție de setări, poți primi direct la încheietură mesaje, e-mailuri, actualizări despre comenzi, alerte de stres și tot felul de alte lucruri, care devin repede un torent de întreruperi dacă le lași pe toate să treacă.

De aceea le-am dezactivat pe majoritatea. Nu am nevoie să-mi anunțe ceasul fiecare mărunțiș care se întâmplă pe telefon, dar nici nu aș spune că funcția este proastă doar fiindcă eu personal nu o vreau. Multor oameni li se va părea comod să arunce o privire la un mesaj sau să vadă cine sună fără să scoată telefonul.

Important este că poți alege. Am simplificat notificările, am rearanjat ce văd și am ascuns lucrurile pe care nu le folosesc niciodată, așa încât ceasul să funcționeze cum vreau eu. Multe funcții nu trebuie să transforme un dispozitiv în ceva complicat dacă poți elimina din vedere ceea ce nu te interesează.

Cadrane, Connect IQ și propriul meu cadran KCD

Aceeași flexibilitate se aplică și cadranelor, unul dintre domeniile în care cred că Garmin excelează cu adevărat. Prin Connect IQ poți căuta și descărca diferite cadrane fără vreo pregătire tehnică deosebită. Pentru utilizatorul obișnuit, e suficient să aleagă unul care îi place și să-l instaleze. Nu e nevoie să instalezi manual fișiere din alte surse.

Și nu ești limitat la designurile făcute de alții. Garmin oferă și instrumente cu care poți modifica aspectul, alege datele afișate și utiliza propriile fotografii. Dacă vrei, de exemplu, să ai pe ceas o poză cu animalul tău preferat, n-ai nevoie de o diplomă în inginerie software. Îți poți crea propriul design cu „Face It” din Connect IQ și poți aranja informațiile de pe cadran în loc să accepți pur și simplu ce a pus Garmin acolo. În câteva minute, sau chiar mai puțin dacă te grăbești, poți avea un cadran personalizat.

Eu am mers puțin mai departe, lucrând la propriul meu cadran KCD, așa că am explorat și partea mai complicată. Îți poți dezvolta propriile fișiere pentru cadran și le poți instala manual pe Garmin, inclusiv prin copierea fișierelor potrivite, fără să fii limitat la modelele din biblioteca oficială.

Cei mai mulți nu vor avea niciodată chef să se complice cu așa ceva, și e perfect în regulă. Designurile standard și biblioteca Connect IQ sunt mai mult decât suficiente pentru utilizarea obișnuită. Dar dacă îți place să meșterești, Garmin nu pare hotărât să te împiedice. Poți păstra totul simplu sau poți complica lucrurile cât le-am complicat eu cu KCD Watch. În limitele unui ceas, îl poți transforma cu adevărat în ceasul tău.

Un alt detaliu mic, dar bine gândit, este ce se întâmplă la ora de culcare. Când vine ora la care mă culc de obicei, ceasul trece automat la un cadran de noapte mai discret, mai puțin colorat și pune notificările pe silențios, chiar dacă le-am lăsat active în timpul zilei. Astfel nu trebuie să-mi amintesc să schimb ceva înainte de somn și nici nu mă orbește un cadran ridicol de luminos dacă verific ora în toiul nopții. E un detaliu mărunt, dar exact genul de considerație practică pe care o apreciez la ceva ce port aproape permanent.

Ce nu are Forerunner 70 și de ce l-am ales oricum

Desigur, există funcții pe care lumea s-ar putea aștepta în mod rezonabil să le găsească pe un smartwatch în 2026, dar pe care Forerunner 70 nu le are. Totuși, niciuna dintre aceste lipsuri nu a fost o surpriză neplăcută descoperită după cumpărare. Știam despre ele când am luat decizia, iar faptul că nu aveam să plătesc pentru lucruri pe care nu le doream a fost unul dintre motivele pentru care am ales tocmai acest model.

Să luăm, de exemplu, spațiul de stocare și muzica. Ceasul are 512 MB de memorie, nu capacitatea mare pe care o au unele dispozitive mai scumpe. Dar nu este conceput pentru a stoca o bibliotecă muzicală offline, deci la ce mi-ar trebui atâta spațiu? Poate controla muzica redată de un telefon conectat, dar nu poți încărca melodii direct în ceas ca să le asculți prin căști fără telefon.

Înțeleg foarte bine de ce unii alergători și-ar dori asta. Să-ți pui căștile, să lași telefonul acasă și să ieși doar cu ceasul este cu adevărat util pentru anumite persoane. Dar eu nu alerg chiar atât de mult și de obicei îmi iau telefonul cu mine chiar și când ies la plimbare. Iar când alerg, există haine și accesorii care țin telefonul suficient de bine fixat încât să nu fie un mare inconvenient să-l port.

Poate sunt prea atașat de ideea de a avea telefonul la mine și de a putea fi contactat, dar mi se pare cam ciudat să-l las în urmă. Așa că, deși înțeleg de ce muzica redată direct de ceas este importantă pentru alții, pentru mine funcția are foarte puțină valoare.

Cam la fel stau lucrurile și cu plata cumpărăturilor prin simpla apropiere a încheieturii de terminal. Forerunner 70 nu include Garmin Pay și, deși unii îl folosesc permanent, eu știam înainte să cumpăr ceasul că nu o voi face. Poate sunt doar puțin demodat, dar n-ar avea niciun sens să plătesc în plus pentru ceva ce nu-mi doresc.

Și, după cum am spus deja, știam că nu cumpăr nici cel mai sofisticat hardware de navigație de la Garmin. Asta nu înseamnă că GPS-ul nu e bun; din experiența mea, este mai mult decât suficient. Ideea era să iau un ceas relativ accesibil cu funcțiile importante pentru mine, nu unul mai scump doar ca să pot spune că face absolut orice.

Autonomia bateriei: Unul dintre principalele motive pentru care l-am cumpărat

Autonomia bateriei a fost una dintre prioritățile mele de la început. Nu vreau un ceas pe care să trebuiască să-l încarc zilnic, iar acesta este unul dintre motivele pentru care ideea unui Apple Watch, asociat în general cu încărcări mult mai frecvente, nu m-a atras niciodată prea mult. Vreau ca ceasul meu să funcționeze ca un ceas, nu să devină încă un dispozitiv mic a cărui baterie trebuie să o gestionez mereu.

Garmin declară o autonomie de până la 13 zile în modul smartwatch pentru Forerunner 70, deși asta depinde, desigur, de setări și de modul în care îl folosești. Experiența mea este mai simplă: pentru ce fac eu cu el, bateria ține o veșnicie, așa că rareori mă gândesc măcar la încărcare.

Totuși, merită să privim acele 13 zile în context. Garmin specifică și până la 23 de ore de înregistrare continuă folosind doar GPS-ul sau până la 16 ore cu toate sistemele de sateliți. Așadar, dacă desfășori activități lungi care solicită mult GPS-ul, precum ciclismul sau motociclismul, poate chiar înregistrezi mai multe antrenamente pe zi, îmi pot imagina foarte ușor că golești bateria în mai puțin de o săptămână. Nu am testat personal această limită, dar este o posibilitate rezonabilă de care să ții cont dacă folosești ceasul mult mai intens decât mine.

Iar atunci când îl încarc, procesul pare extrem de rapid. Destul de des l-am pus la încărcat în timp ce mă jucam cu cadranele sau schimbam setări, iar bateria a ajuns la 100% înainte să termin. Nu susțin că am măsurat o încărcare completă de la zero la sută în doar câteva minute, fiindcă n-am făcut-o. Dar pentru folosirea obișnuită, combinația dintre autonomia mare și încărcările scurte și comode a fost excelentă.

O altă îmbunătățire binevenită față de vechiul meu Forerunner 35 este chiar conectorul de încărcare. FR35 folosea un încărcător ciudat cu clemă care, deși îmi imaginez că ajuta la păstrarea impermeabilității, avea enervantul obicei de a se slăbi sau de a cădea din greșeală. Forerunner 70 folosește în schimb cablul USB proprietar Garmin, iar conectorul se fixează corect și ferm. E doar un detaliu, dar face încărcările acelea rapide mult mai puțin migăloase.

În practică, nu am vreun ritual complicat de încărcare. Folosesc ceasul, îl încarc din când în când și îmi văd de viață, exact cum îmi doream. Ca sfat practic, dacă îți faci un obicei din a lăsa ceasul la încărcat, de exemplu, cât faci duș, iar apoi îl pui imediat la mână, îți garantez că nu vei rămâne niciodată fără baterie și nu va trebui să-l lași la încărcat.

Ce familie de ceasuri Garmin merită luată în calcul?

Toate acestea explică de ce acest Forerunner mi se potrivește, dar nu înseamnă că este Garminul pe care ar trebui să-l cumpere toată lumea. Compararea gamei poate deveni inutil de confuză: există multe familii de ceasuri, numeroase modele în fiecare familie și uneori chiar dimensiuni diferite ale aceluiași model. Inevitabil, vor apărea și unele noi. Cred că e mai util să explic diferențele generale, ca să-ți dai seama ce familie are sens pentru tine, după care să verifici modelele și prețurile disponibile.

Forerunner este familia orientată spre alergare, după cum sugerează destul de bine și numele, dar asta nu înseamnă nicidecum că se adresează exclusiv alergătorilor. Faptul că eu folosesc Forerunner 70 pentru plimbări, sesiuni la sală, yoga și chiar ture cu motocicleta arată cât de util poate fi și pentru alte activități. Iar dacă alergarea este o prioritate mai serioasă pentru tine, există și modele Forerunner mai sofisticate, destinate alergătorilor mai dedicați.

vívoactive este poate alternativa cea mai relevantă dacă vrei un Garmin relativ accesibil, cu mai multe funcții pentru viața de zi cu zi. vívoactive 6, de exemplu, acceptă muzică stocată pe ceas și Garmin Pay, funcții pe care acest Forerunner nu le are. Dacă e important să asculți muzică fără să iei telefonul cu tine, numai această diferență ar putea face din vívoactive alegerea mai bună.

Dacă îți dorești ceva mai rafinat pentru utilizarea zilnică a unui smartwatch și pentru monitorizarea stării de bine, merită să te uiți la Venu.

Pentru utilizare mai robustă, orientată spre activități în natură, există Instinct, mai ales dacă rezistența și condițiile dificile de afară sunt prioritare.

Iar dacă vrei gama premium pentru multisport și activități în aer liber, cu opțiuni mult mai avansate și toate funcțiile posibile, există fēnix, cu condiția să fii dispus să plătești pentru ele.

Nu pretind că am testat personal toate aceste familii. Cred doar că ajută să înțelegi, în linii mari, la ce este destinată fiecare, în loc să presupui că ceasul ales de mine trebuie să fie potrivit și pentru tine.

În timpul cercetărilor mele am ajuns chiar să aleg modelul pe care îl consideram „cel mai bun” din fiecare gamă. Am inclus aceste alegeri într-o comparație a ceasurilor Garmin recomandate pe celălalt site al meu, KCDWatch.com, împreună cu mult mai multe specificații ale modelelor. Pagina respectivă ar trebui să fie utilă și în 2026, 2027 și, potențial, chiar în 2028, deși bănuiesc că Garmin va mai lansa câteva ceasuri până atunci. Așa că verifică mereu care sunt cele mai noi modele și dacă măcar ai nevoie de ultimul model sau îți dorești neapărat unul!

Merită să verifici și prețurile actuale, în loc să presupui că un anumit ceas va fi mereu mai ieftin. Când am cumpărat Forerunner 70, vívoactive 6 era puțin mai scump. Până când am apucat să scriu recenzia, însă, vívoactive devenise chiar mai ieftin. Prețurile pe Amazon fluctuează, uneori suficient cât să schimbe ceasul care oferă cel mai bun raport calitate-preț într-o anumită zi. Compară ce face fiecare cu cât costă efectiv în momentul cumpărării.

M-a făcut cu adevărat mai activ?

Da. Absolut. Cu Garminul fac categoric mai multă mișcare și, într-un fel, exercițiile mi se par și mai satisfăcătoare. Pot urmări ușor ce am făcut, cât am făcut și cum se leagă toate între ele, fără să trebuiască să-mi amintesc fiecare detaliu sau să pierd o grămadă de timp înregistrându-l manual.

Simplul fapt că îmi pot vedea activitățile și progresul contează. Apoi valorile despre recuperare, sugestiile și restul statisticilor adaugă un nivel suplimentar. Uneori nu mă ajută un anumit număr, ci senzația că ceasul îmi dă o imagine mai clară a ceea ce am făcut și a ceea ce ar avea sens să fac în continuare.

Există și un exemplu deosebit de bun al efectului motivant: Fitness Age de la Garmin. Am 39 de ani și mă apropii de 40, dar când am început să folosesc ceasul, mi-a estimat vârsta de fitness la 41. (Vai! CÂȚI ani am!?) A fost un mic șoc care m-a trezit la realitate. Doar două luni mai târziu, am primit o actualizare care îmi spunea că Fitness Age este acum 38,5. Asta înseamnă 2,5 ani șterși în două luni și, după spusele ceasului, acum sunt într-o formă fizică mai bună decât ar sugera vârsta mea reală. Un compliment destul de frumos de primit de la ceva purtat la încheietură.

Iar acum vreau să cobor Fitness Age spre începutul intervalului de 30 de ani. Faptul că mi-am stabilit deja un nou obiectiv arată destul de clar cât de motivant a fost ceasul. Nu îmi spune doar să fac mai mult; îmi dă un obiectiv concret și îmi permite să urmăresc progresul. Îl port, îmi continui activitățile și îmi actualizez ocazional greutatea prin ceas sau Garmin Connect. Cea mai mare parte a monitorizării se face pur și simplu în fundal, iar cifrele sunt disponibile ori de câte ori vreau să le văd. Desigur, ar trebui să simt și beneficiile de a fi mai activ, dar să văd acea îmbunătățire reflectată în statistici este satisfăcător în sine. Nici nu trebuie să-mi petrec serile analizând grafice sau introducând manual totul ca să primesc încurajarea aceea. E un mic impuls, un sfat când e util și, poate cel mai important, un sistem cu adevărat ușor de folosit.

De aceea chiar l-aș numi un bun partener de antrenament. Dacă cineva vrea să fie puțin mai sănătos sau mai activ, înțeleg cum un Garmin l-ar putea ajuta. Evident, rămâne doar un ceas. Nu te va obliga să te ridici din pat, nu te va face să te antrenezi și nu îți va pune viața în ordine. Dar îți poate oferi enorm de multe informații utile și te poate sprijini în drumul spre un stil de viață mai sănătos.

Aș cumpăra din nou Garmin Forerunner 70?

Cu siguranță, da. Am petrecut timp căutând un Garmin relativ ieftin care să facă tot ce îmi trebuie, iar cu Forerunner 70 exact asta am primit. Ecranul, confortul, urmărirea activităților, autonomia și, mai ales, informațiile despre sănătate și recuperare m-au impresionat. Nu simt că îmi lipsește ceva important doar pentru că Garmin vinde și ceasuri mai scumpe.

L-aș recomanda?

Poate, în funcție de nevoile tale și de preț. Asta nu este o critică la adresa Forerunner 70; tocmai acesta este rostul de a alege un ceas cu cap. Dacă nevoile tale sunt asemănătoare cu ale mele, este o opțiune foarte bună, iar faptul că se numără printre cele mai ieftine și recente modele Garmin ajută cu siguranță. Dar dacă vrei să asculți muzică direct de pe ceas fără să iei telefonul cu tine, să plătești apropiind încheietura de terminal sau să ai funcții mai specializate pentru activități în aer liber și navigație, n-o să mă prefac că acesta este automat cel mai bun ceas. Fiindcă nu este.

Prefer mult mai mult să cunoști alternativele și să cumperi ceasul care chiar are sens pentru tine. Familia Forerunner este mai orientată spre alergare, dar nu exclusiv; vívoactive pune accentul pe funcții pentru viața de zi cu zi; Venu este mai rafinată; Instinct este mai robustă; iar fēnix este opțiunea mai… exagerată. Compară funcțiile care contează pentru tine și verifică prețurile actuale, în loc să presupui că o familie este întotdeauna mai ieftină sau mai bună decât alta.

Și, sincer, cred că „problema” în 2026 este că aceste ceasuri au evoluat atât de mult față de predecesoarele lor, încât aproape orice Garmin are deja cam tot ce îți trebuie. Familia pe care o alegi aproape că nu mai contează: diferența decisivă poate fi ceva la fel de banal ca prețul, aspectul, dimensiunea și existența uneia sau a două funcții anume pe care le vrei. Majoritatea oferă tot ce ai nevoie în mod realist pentru aproape orice sport practici, iar asta este o „problemă” plăcută.

De aceea mă impresionează acest ceas. Nu pentru că face absolut orice, ci pentru că face foarte bine lucrurile pe care le vreau eu. Este un Garmin intenționat mai simplu, din partea relativ accesibilă a gamei, exact ceea ce căutam. Nu are rost să plătești pentru fiecare funcție creată de Garmin dacă nu o vei folosi niciodată. Și, ca să fiu corect, nici nu lipsesc atât de multe funcții, cu siguranță niciuna de care chiar să am nevoie sau pe care să mi-o doresc. Mi se potrivește perfect.

Este încă un motiv pentru care îmi place Garmin: ceasurile par gândite cum trebuie. Nu e vorba doar de numărul funcțiilor, ci de micile decizii practice, precum confortul la purtare, comportamentul inteligent la culcare și chiar cablul de încărcare care stă fixat. Detaliile astea se adună atunci când porți ceva zi de zi. La urma urmei, nici nu contează prea mult care dintre modelele Garmin recente îl alegi. Vei avea un smartwatch plin de funcții, care te va ține mult timp. Până la urmă, e făcut de Garmin, nu de Apple.